Mă aflu la Riga în cadrul programului Managementul instituțiilor media pe timp de criză, 8-14 mai, organizat de Centrul de Studii Media Anne-Marie și Gustaf Ander, Școala de Economie din Stockholm la Riga.
În una din seri, după ce am vizitat partea veche a orașului Riga, am decis să iau cina într-un local de lângă hotelul unde sunt cazată. Localul plin cu oameni. Aud discuții preponderent în engleză. La intrarea în local, administratoarea restaurantului, o femeie blondă simpatică, zâmbind, îmi propune o masă pentru două persoane odată ce sunt singură. Îmi ia haina, mi-o pune în garderobă, unde, pe umerașe mai sunt vreo 30. Apropo, la Riga e rece în această perioadă, mai ales, serile. Iau loc la masă și comand. Cina a fost gustoasă. Porții mari că poți să te dai de-a dura. După o oră decid să plec. Merg să-mi iau trenciul fără ca să aștept să mi-l dea. Dar, nu-l găsesc. Haina mea nu este. Administratoarea îmi propune să-l caute ea, că ea mi l-a luat. Mai trec o dată cu ochii peste haine. Nu-l văd. Ea îmi arată alte trenciuri, numai nu pe al meu. Vine și barmenul și răscolește hainele. Cineva îmi luase haina. Ambii se uitau cu ochii larg deschiși la mine, strângeau din umeri, și-mi spuneau că nu înțeleg ce s-ar fi putut întâmpla. Cine mi-ar fi putut lua haina? Îmi zic că o caută. Cineva mi-a luat haina din greșeală, susțin angajații localului. 🤩🥳😂
Mi-au propus să mă așez iar la masa unde am stat. Îmi propun să mai comand ceva din contul localului. Refuz. Cer un ceai din buruiene. Stau cu un ceai vreo 20 de minute. E trecut de ora 21.00.
Se apropie administratoarea și-mi propune să cheme un taxi ca să merg acasă, iar ei îmi vor aduce impermeabilul. Eu, calmă, le spun că nu sunt de la Riga și stau la Marriott. Și trenciul e unica haină mai groasă pe care o am, iar dimineața trebuie să merg la trainingul jurnaliștilor.
Ies din local, lăsând numărul de telefon administratoarei. Angajații mi-au promis că-mi aduc trenciul până la ora 24.00. Localul se închide la 23.00. Între timp, sunaseră mai mulți clienți pe care-i întrebau dacă nu au încurcat haina și au verificat camerele video.
La ora 23.00, pe cuier, rămăsese haina unei femei, care avea cu totul altă culoare și altă croială, îmi spune la telefon angajata restaurantului și-mi mai zice că au vorbit cu ea prin mesaje, pentru că femeia care mi-a luat din greșeală impermeabilul este la concert. 😂
La ora 24.00 exact sună telefonul. Mi-au adus trenciul. Cobor în livingul hotelului. Doi angajați ai restaurantului Riviera, administratoarea și un alt angajat, țin în mâini haina, un Proseco (din partea restaurantului) și o pungă cu bomboane (din partea femeii care a fost cu trenciul meu la concert), drept recompensă morală.😌
S-au scuzat și mi-au spus că le pare rău, dar așa incidente nu au avut.
P.S. Sticla PROSECO ROSE o bem azi cu colegii din Ucraina, Georgia și Armenia.
Victoria Popa
Descoperă mai multe la mapamond🌐media Moldova
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
