Hari Bucur-Marcu „Dacă rușii îl vor pe Putin, nu au decât să se spele pe cap cu el! Dar să și stea izolați, departe de noi, în lumea lor.”

La trei zile de la declanșarea neprovocată, nejustificată și ilegală a agresiunii militare rusești împotriva Ucrainei, președintele Federației Ruse, Putin, ordonă generalilor săi să ridice nivelul de alarmare a arsenalului nuclear rusesc la maxim. De ce? Deoarece „unii lideri din NATO se exprimă” urât față de el.

Ceea ce a fost catalogat în Comunicatul Summit-ului NATO ca fiind o „retorică iresponsabilă și destabilizatoare” a lui Putin.

După care, președintele american Biden a spus „For God’s sake, this man cannot remain in power!” (Pentru Dumnezeu, omul ăsta nu poate rămâne în posesia puterii pe care o are).
Ăsta a fost enunțul. Acum, întrebarea: unde e „gafa” făcută de Biden? Nu îmi răspundeți, că nu e cazul. A fost doar o întrebare retorică.

Mai bine să vă explic.

De când cu primăvara arabă, din 2011, Putin nu mai contenește să se plângă că Occidentul (prin NATO dar și americanii direct) uneltește să îl dea jos din scaunul de președinte al Federației Ruse. Nu direct, cum au făcut americanii cu Sadddam Hussein, în 2003, ci mai degrabă prin presiuni și „ajutor” externe, cum a fost cazul cu libianul Gaddafi.
Iar când s-a trezit în 2014 cu președintele Ucrainei la ușă, că tocmai fugise din Kiev, de frica demonstranților de pe Maidan, pe care îi tot împușcase până atunci, cu lunetiști împrumutați de la el, Putin s-a panicat complet.

Spaimă irațională care nu i-a trecut de atunci, după cum vedem noi astăzi.

Acum spuneți și dumneavoastră! Cum să fiți de acord că un asemenea panicat, cu butonul nuclear la îndemână, ar mai putea păstra puterea asta? Cum ați putea crede că este o „gafă” exprimarea acestei convingeri, de către președintele american Biden?

Desigur, așa panicat cum este, de atâta vreme, Putin are suficient de mulți admiratori, la scară mondială. Admiratori care nici nu concep că Putin ar trebui speriat și mai tare. Ca să nu mai vorbim despre susținătorii săi, care nici nu concept că s-ar putea ca Putin să nu fie respectat și admirat de toată lumea, dar mai ales de „omologii” săi.

Realitatea pe care trebuie să o avem în vedere este următoarea. Occidentul, cu Statele Unite în rolul de leader, nu are niciun plan, nicio intenție, nicio strategie, nicio năzuință, nicio pregătire legate de o eventuală intervenție sau presiune externă, pentru o schimbare de regim politic în Federația Rusă. Sau oriunde altundeva în Lume.

De unde știm asta cu certitudine? O știm deoarece noi facem parte din publicul suveran din Occident.

Și o mai știm din exercitarea bunului simț: este treaba exclusivă a publicului suveran rus să își aleagă, să își susțină, să își urmeze conducătorii politici. Dacă rușii din federația lor îl vor pe Putin, așa să fie!

Doar că nu pot rușii ridica vreo pretenție că, dacă ei îl vor, îl susțin, îl urmează și îl prețuiesc pe Putin, la fel să facem și noi, cei din Lumea civilizată. Asta este treaba lor în exclusivitate.
Noi putem liniștiți să îl condamnăm pe Putin pentru crimele comise, să apreciem că este un ticălos, un înspăimântat irațional, un perdant strategic, un distrugător al națiunii pe care o prezidează și o prezență malefică în istoria omenirii, alături de alții ca el, dintre care unii chiar i-au fost înaintași în Rusia.

Și putem fi de acord cu președintele Biden că un asemena om nu are ce căuta la butoanele puterii. Pentru binele rușilor, în primul rând.

Dar, dacă rușii îl vor, nu au decât să se spele pe cap cu el! Dar să și stea izolați, departe de noi, în lumea lor.

Hari Bucur-Marcu